Mediator scolar în secolul XXI

În data de 18 ianuarie 2019 începea aventura mea la al 2-lea job, în postul de Mediator scolar pentru comunitatea de rromi de la Școala Gimnaziala Nr. 1 din Timisoara. Entuziasmat ca în prima zi de scoala din copilărie, cu zâmbetul pe buze și plin de emoție, am pasit în biroul pus la dispozitie de către școala.

De îndată ce am pasit în noul meu birou, am scos o foaie și un pix pentru a face necesarul de materiale in reabilitarea biroului: amorsa, lavabila, trafalet, pensule, schoci de hârtie, glet, vopsea pentru lemn, soluție de spălat pe jos, matura, faras, mop, mănuși de cauciuc, soluție de spălat geamuri, hârtie de șters geamurile, soluție de igienizat. Am cumparat din banii proprii cele necesare si s-a trecut la treaba.

După o săptămâna de lucru împreuna cu handi-man, s-a finalizat reabilitarea biroului. Am primit donatie un birou din partea cunoscutiilor și am dat startul călătoriei în meseria de Mediator scolar.

Știam ce trebuie sa fac, dar nu știam cum. Nimeni din școala nu știa să-mi explice cum trebuie să-mi fac treaba. Dar din fericire am primit sprijin deplin și indrumare de la inspectoarea care se ocupa de aceasta școala.

Pentru cei care se întreabă ce este un mediator scolar, definitia mea este: combinatia dintre un psiholog și asistent social, care tine pe parcursul programului zilnic de la școala loc de mama, tata, indrumator, prieten și model.

Ma consider un tip istet și din acest motiv am găsit propria abordare în munca cu copiii, având în vedere ca eu nu sunt parinte. Și anume: la început am interactionat cu cei mici (clasele 0-4). Pentru a-i cunoaste, am pus pe biroul meu caramele, am lăsat sa cânte muzica la comp și ușa biroului a fost mereu deschisă.

Muzica le-a stârnit curiozitatea și cei mai indrazneti au venit să mă intrebe cine sunt și ce caut în școala. M-am prezentat și i-am poftit sa servească o caramea, ca o buna gazda care sunt. Imediat s-a dus vorba ca se ofera caramele și așa a început interacțiunea dintre mine și copii.

Regula era simpla: dacă doreai o caramea, trebuia să-mi dai buna ziua, sa zâmbești și apoi sa mulțumesti când ai primit-o. Și așa am reușit sa-i cunosc și să mă imprietenesc cu micutii din clasele 0-4.

Următorul pas era să-i cunosc pe elevii din clasa a V-a, a VII-a și a VIII-a. M-am dus să mă prezint în fiecare clasa, sa le spun care este rolul meu în școala și unde am biroul, în cazul în care doresc sa vorbească cu mine. Așa am văzut ca în clasa a VIII-a aveam o eleva gravida în 4-5 luni. Din fericire, la sfârșitul clasei a VIII-a, am reușit cu baloane sa mascam sarcina și așa a acceptat să fie pozata și a putut sa aibă parte de o sedinta foto cu toată clasa.

Am mers timp de o săptămâna înainte de inceperea orelor și le dadeam buna dimineața, spuneam o gluma și intrebam ce fac și cum sunt. I-am cucerit cu simtul umorului, pe care întâmplător îl am bine dezvoltat și așa am reușit sa inlatur bariera pe care ei o aveau fata de un adult angajat al școlii, și cel mai important le-am castigat respectul.

Am început sa organizez concursuri de desen cu tema impusa pentru cei din clasele mici, iar pe primii 3 clasati de la fiecare concurs în parte, ii premiam. Din banii personali am oferit ca și premii: pizza, ciocolati, jucarii de plus, felicitări și aprecieri pentru munca depusa.

Am continuat activitatiile în școala și așa am ajuns sa organizez curs de dans tiganesc pentru cei mici. Ne-am distrat și în cele din urma la cererea lor s-a diversificat oferta, reusind cu ajutorul celor de la Ansamblul Junii Timisului sa avem și cursuri de dansuri populare. Nebunie, nu alta. Să vii la școala ca sa te distrezi, cred ca este visul fiecarui elev.

Cu cei din clasa a VII-a, pe când suplineam un profesor la ora, am discutat despre ce proiecte ar dori sa realizam împreuna. În topul propunerilor a fost reabilitarea clasei. S-a decis culoarea pentru soclu și am calculat suma pe care urma sa o investesc (apropo: nu sunt Gigi Becali, dar Primaria Timisoara nu achita facturile școlii către furnizori și de aici lipsa de bani pentru investitii).

Am cumpărat: lavabila, vopsea pentru lemn, rigips, sita, 2 tipuri de glet, smirglu, vopsea în ulei, pensule și mănuși. S-a apelat iar la handiman, urmând ca eu împreuna cu elevii sa vopsim. A trecut o săptămâna pana handiman și-a încheiat partea lui de treaba si a venit venit rândul nostru sa vopsim. Ne-am pus pe treaba și proiectul a fost finalizat în scurt timp. Munca în echipa de cea mai buna calitate.

Clasa a VII-a a devenit proiect de suflet

Am acordat o foarte mare atenție elevilor din clasa a VII-a, deoarece nu aveam în școala clasa a VI-a și dacă nu treceau anul, ramaneau repetenti și implicit se transferau la alta școala, iar pentru mine acest lucru insemna abandon scolar.

Am luat catalogul, am văzut cine are probleme cu absentele și la cine trebuie imbunatatite notele. Pentru marirea notelor am apelat la o colega itineranta din școala, care s-a implicat în acest proiect prin pregatirea lor.

Pentru absente a fost munca grea. Trebuia să-i determin pe copii să vină la școala. Am sesizat ca multe absente se fac la prima ora. A trebuit sa aflu motivul și așa am primit informatia ca absentii matinali au un ritual de oameni mari: țigara și cafeaua servita în aproprierea școlii.

Am luat legătura cu părinții celor cu probleme și le-am solicitat ajutorul. Am prezentat planul meu și ca am nevoie să mă sustina pentru a remedia situația. Spre bucuria mea am primit susținere 100% din partea lor și am venit cu propunerea ca eu să-i sun dacă elevul nu este în clasa la 8:15.

Diminetiile mele incepeau cu salutul de buna dimineața în toate clasele, verificat cine lipsește din clasa a VII-a, colindat împrejurimile școlii pentru depistarea locurilor de fumat unde stau copiii și aducerea lor în clasa. Pe cei care nu reuseam să-i găsesc, la ora 8:15 le sunam părinții. Și asta am făcut timp de 4 luni, iar din efectivul clasei am pierdut o singura eleva, la care am fost acasă, deși am vorbit atât cu ea și cu mama ei să se întoarcă la cursuri, a renunțat la scoala.

Când au promovat în clasa a VIII-a, iar am pierdut o eleva, care s-a retras pentru ca este viitoare mamica.

Cu ce probleme ma confrunt în activitatea mea

Se vorbește mult despre reducerea abandonului scolar și combaterea lui. Scade numeric populația, crește numărul pensionariilor, crește numărul asistatiilor sociali. Trebuie redus numărului elevilor cu abandon scolar, pentru a putea sa le oferim o șansa la o viața prospera, un loc de munca, o mentalitatea sănătoasă, ca atunci când reușesc să-și intemeieze o familie, sa considere școala ca fiind o șansa în viața viitorilor copii.

Motivele abandonului scolar

– în mediile sociale defavorizate copiii pot lipsi pentru ca nu au cu ce se îmbraca sau incalta

– o mama naște și copilul mai mare este implicat în creșterea fratelui mic, forțat de imprejurari, pe o perioada mai scurta sau mai lunga de timp

– din cauza traditiilor, în unele culturi fata este maritata de la o vârsta frageda și renunța la scoala

– părintele considera ca cel mic nu are nevoie de școala și este mai util sa stea acasă cu frații sau sa presteze anumite munci care sa aducă bani în casa

– dezinteresul parintiilor pentru studii

– fetele rămân gravide și abandoneaza școala

– alegerea anturajul nepotrivit.

Cum se poate combate abandonul scolar

Din punctul meu de vedere pentru a reduce abandonul scolar ar trebui parcursi următorii pași:

– în momentul în care un elev nu vine 2 zile consecutiv la școala, invatatorul sau dirigintele trebuie sa sune părintele sa afle motivul; acesta este modul ideal, deoarece sunt cazuri în care părinții renunța foarte des la numerele de telefon pe care le-au furnizat la început de an scolar sau în cazul dirigintiilor, ei nu sunt titulari pe post și nu sunt prezenti în școala decat de 2 sau 3 ori pe săptămâna; dar exista și ,,miserupism,, din partea invatatorilor sau dirigintiilor, care văd partea buna a situației: cu câti mai puțin elevi în clasa, cu atât este ziua mai frumoasa.

– dacă invataroarea sau dirigintii nu reușesc sa comunice cu părinții, ar trebui să-mi sesizeze în scris situația, pentru a mă deplasa la domiciliul copilului

– dacă nu reușesc sa remediez situația, trebuie să mă adresez în scris celor de la Direcția de Asistenta Sociala a Municipiului Timisoara.

Din păcate colaborarea cu Direcția de Asistenta Sociala a Municipiului Timisoara este deficitara. Am avut în caz în anul scolar 2019-2020, în care 2 frați din clasa a II-a nu frecventau cursurile și după 3 discuții personale cu mama copiiilor, care îmi promitea solemn ca vor relua cursurile, desi nu s-a întâmplat acest lucru, am apelat la Direcția de Asistenta Sociala a Municipiului Timisoara, pentru a le solicita ajutorul.

Cu multă bucurie doamna de la direcție care se ocupa de caz m-a sunat și m-a informat ca a vorbit cu familia și copiii vor reveni la școala. Eu sceptic, i-am spus ca atunci când nu vor veni la școala o voi suna. Ziua următoare copiii au fost în clasa, dar minunea a durat 2 zile, după care zilnic am informat asistenta sociala, care la un momen dat mi-a interzis sa o mai sun să-i sesizez absenta elevilor.

Lipsa educatiei sexuale în școala

Știu ca acest subiect a captat atenția multor părinți și a născut polemici aprinse, în care și-a băgat nasul și BOR-ul, aducând argumente care țin de gândirea invechita, neadaptata vremurilor actuale.

Prin educatie sexuală eu înțeleg ca se primesc informații care ajuta atunci când un tânăr sau tânăra isi începe viața sexuală. Trebuie sa cunoască riscurile la care sunt expusi și metodele care ii pot feri de o boala cu transmitere sexuală sau de o sarcina la o vârsta frageda. În concluzie educația sexuală este constientizare și informare.

Trăim vremuri în care tineretul are acces la internet și implicit la sursa de informare. Dar din păcate accesand site-uri pentru adulti, nu ai parte de informare, doar de acțiunea în sine. Și știm cu toții ca generațiile actuale cresc mai repede, au curiozitati, iar dacă cineva nu este acolo sa le ofere informații care să-i ajute, se pot întâmpla multe.

Încă de la venirea mea în școala, vazand cazul elevei gravide din clasa a VIII-a, am solicitat directiunii sprijin pentru a se face în școala educatie sexuală. Așa am fost indrumat sa contactez Direcția de Asistenta Sociala a Municipiului Timisoara, care au în derulare programe pe sănătate și educatie sexuală.

Am fost personal de cel puțin 3 ori la ei și nu s-a rezolvat nimic, motiv pentru care am apelat la organizatia ,,Salvați Copiii’’, care desfășoară activitati la noi în școala. Deși am primit asigurari ca ma vor sprijina și se vor demara activitatiile în acest sens, pana în prezent nu s-a întâmplat nimic.

Cu ce probleme se confrunta școala

Scoala aparține de Primaria Timisoara și acest lucru nu ne avantajeaza financiar. Avem facturi neplatite către utilitati, facturi neplatite către cei care ne furnizeaza produse și servicii pentru buna desfășurare a activitatiilor în școala.

Și asta nu este tot. Timp de 18 luni gardul din curtea școlii amplasat lângă terenul de sport stătea sa cada (gardul inainte de reparatii este vizibil in poza). Cu sesizari făcute la Primaria Timisoara, totul s-a redus din partea angajatiilor primariei doar la constatare și promisiunea solemna a primarului ca se va rezolva. Și nu l-a durut gura sa zică ca de rezolvat. Insa s-a rezolvat doar în momentul în care unchiul a doua surori transferate la Școala Nr. 1 s-a implicat personal și a reușit sa determine autoritatiile locale sa repare gardul. Ii mulțumesc frumos domnului Horia pentru reusita.

Avem o sala de sport care este lăsată în paragina și care posibil în acest an sa cada. Noroc ca în zona respectiva s-a restrictionat accesul elevilor. În prezent orele de sport se desfășoară într-o fosta clasa de cursuri, adaptata cu spaliere și o pardosea de pvc.

Nu avem apa calda la bai. Am înțeles ca aceasta situație este din urma cu aproximativ 15 ani și nu este singura școala care se confrunta cu aceasta problema. Rezolvarea ar consta în montarea a 2 boilere electrice de 100 litri fiecare, care sa deserveasca baile. Dar totul se reduce iar la buget.

Trebuie reparata fatada școlii, deoarece în curtea școlii marginea superioara de sub jgheaburi a început sa pice și se poate oricând întâmpla un accident cu urmări regretabile.

Concluzie

Îmi place sa lucrez cu copiii, ador să mă implic, sunt alături de ei și le înțeleg problemele. Am reușit schimbari pozitive în școala, în mentalitatea lor și în comportament. Au învățat ca cineva este alături de ei, ca din partea mea au parte de atenție pozitiva și dacă au probleme putem încerca impreuna sa găsim soluții.

Recomand în fiecare școala un mediator scolar, implicat și pasionat de munca depusa, iar dacă veniți să ne vizitati școala și un copil va imbratiseaza, sa știți ca așa suntem noi, afectuosi și cu zâmbetul pe buze.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?