Moartea nu iarta pe nimeni

Cu-o Moarte toti suntem datori…

Azi a fost o zi trista, l-am condus pe ultimul drum pe nea’ Savi, o persoana draga mie. Din pacate la 58 de ani problemele medicale l-au rapus si dupa multa suferinta, sambata a incetat din viata.

L-am cunoscut cu mai bine de 10 ani in urma, cand s-a mutat in Calea Lipovei. In scurt timp am inceput sa prind drag de el, deoarece era mereu cu zambetul pe buze si pus pe glume. Era genul de persoana care iti facea placere sa-l ai in preajma ta.

Era un mare pasionat al jocului de table si un mare pescar.

Imi aduc aminte cu drag vara lui 2004, cand mergeam des la pescuit la Taut. Preferam zilele din cursul saptamanii, cand nu era lume pe balta si puteam sa ne bucuram de aerul curat, de soare si de partidele lungi de pescuit. Avea priza la peste si mereu prindea foarte multi, pe care mai apoi ii gatea de te lingeai pe degete. Pe langa un bun pescar era si un excelent bucatar. Dar daca stau sa ma gandesc, nu cred ca era ceva la care nea’ Savi sa nu se priceapa.

Tot de la el am invatat sa joc table la nivel de arta. Era profesorul meu si rar se intampla sa reusesc sa castig cate o partida. Si pot sa spun ca mi-am dat silinta, ca se intampla sa jucat uneori si 2-3 ore in fiecare zi. Dar cand se intampla sa castig, stia toata lumea. Pretuiam fiecare victorie ca pe un titlu castigat.

Ramasese stabilit telefonic ca luna asta sa ne reintalnim, sa aruncam iar zarurile, dar regret ca nu am apucat sa mai jucam.

Azi in timpul slujbei de la cimitir, mi-am adus aminte cu drag ce om bun era. Nu tin minte sa-i fi cerut cineva ajutorul si el sa fi refuzat. Era omul priceput la toate, vecinul pe care ti-l doresti aproape la greu. Era o persoana credincioasa, optimista, care iubea viata.

Dar din pacate nu conteaza daca esti om bun sau cat bine ai facut altora. Urcam pe scena vietii si la un moment dat spectacolul ajunge brusc la final. In urma ramane publicul indurerat, de la care astepti sa te tina minte si sa te pastreze in suflet.

Dumnezeu Sa-l odihneasca.